Keynesieni versus mainstream pe dezbaterea austeritate versus stimul fiscal

26 Nov

Pe voxeu, interesantul Paul de Grawe ne ofera un contrast interesant intre rezultatele la care ajung keynesienii si neoclasicii cand vine vorba de efectul unei politici fiscale discretionare (stimul fiscal).

Romer (Keynesian)

Smets (neoclasic)

Sursa: http://www.voxeu.org/index.php?q=node/4818

Keynesieni

Pachetele de stimul fiscal aplicate incepand cu 2009 nu au indeplinit conditia elementara stipulata de Keynes: o valuare sufiecienta pentru a acoperi golul dat economiei de prabusirea cererii (output gap). De pilda, in SUA acest gol era la inceputul lui 2009 undeva in jur de 2 trilioane si jumatate, dar pachetul de stimul efectiv era la o jumatate de trilion. A se vedea in acest sens estimarea facuta inca din 2009 de Cogan si colaboratorii.

Romer, Christina and Jared Bernstein (2009), “The Job Impact of the American Recovery and Reinvestment Plan”, January 8, 2009.

Cogan, John, Tobias Cwik, John B Taylor and Volker Wieland (2009), “New Keynesian versus Old Keynesian Government Spending Multipliers”, CEPR Discussion Paper 7236, March.

http://www.cepr.org/pubs/new-dps/dplist.asp?dpno=7236

Mainsteam

Pozitia keynesiana este contestata de economistii mainstream (“noii Keynesieni si noii neoclasici). Acestia sustin ca firmele si consumatorii anticipeaza efectele stimulului fiscal in cresteri viitoare de taxe. In consencinta, daca sunt rationali, ei vor taia investitiile/consumul, anuland astfel efectul de multiplicator al stimulului fiscal sustinut de keynesieni.

Fisher, Irvine (1933), “The Debt-Deflation Theory of Great Depressions”, Econometrica, 1:337-57, October.

Cwik, Tobias, and Volker Wieland (2009), “Keynesian Government Spending Multipliers and Spillovers in the Euro Area”, CEPR Discussion Paper 7389.http://www.cepr.org/pubs/new-dps/dplist.asp?dpno=7389

Discutie

Contrastul intre cele doua pozitii, amandoua ancorate “tehnocratic,” sugereaza ca optiunea intre implicarea fiscala a statului si austeritate este una eminamente politica. Justificare tehnica se poate gasi pentru ambele pozitii.

Ridicand nivelul deficitelor si datoriei publice in 2009, in epicentrul crizei,  statele au ajutat gospodariile si firmele sa isi reduca nivelul de indatorare fara a destabiliza economia. Odata ce a fost declarata insa austeritatea pe fondul unui sector bancar nerefrmat si lasat de guverne sa persiste intr-o atitudine conservatoare legata de acordarea de credite (deflatia creditului bancar), sectorul privat nu a mai putut face acest lucru, creandu-se conditiile reintrarii in recesiune.Este exact ca in scenariul descris de Minsky, un Keynesian clasic.

Minsky, Hyman (1986), Stabilizing an Unstable Economy, McGraw Hill, 395pp.

 

Cat despre pisica lui Paul, se cam stie ce gandeste:)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: