Creativitate distructiva sau distructivitate creativa?

27 Nov

 

Acum o jumatate de secol Schumpeter facea cariera in America universitara cu urmatoarea teza: (1) da, capitalismul este o stare de criza permanenta, dat tocmai in asta sta superioritatea sa; (2) acolo unde Marx sau Polanyi vedeau distrugerea socialului de catre calculul rece al antreprenorului, ar trebui sa vedem de fapt sursa avansului economic extraordinar al capitalismului, caci distrugerile provocate de capitalism au per total un efect creator, generand o viteza vara precedent a progresului economic si social.

Potrivit lui Luigi Zingales de la Universitatea Chicago, disciplina economica a asteptat pana prin 1993 sa accepte definitiv teza schumpeteriana in teritoriul sistemului financiar si a efectelor sale asupra cresterii economice. Desi azi, dupa trei ani de criza, majoritatea economistilor jura de efectele pozitive ale sectorului financiar asupra cresterii economice, in urma cu numai doua decenii aceasta norma era o amar contestata. Neconvertitii veneau din zona economiei post-keynesiene (adevaratii urmasi ai Teoriei Generale a lui Keynes), economiei politice (Kevin Gallagher, Ilene Grabel; Mark Blyth, barry Eichengreen) si, ceva mai putin sistematic, din zona neo-Keynesienilor critici (Stieglitz, Krugman). Mai nou, anumite voci critice din FMI au inceput sa vada baze teoretice solide in limitarea libertatii capitalurilor financiare.

Inainte de a critica trebuie insa sa stim care sunt argumentul legate de virtutile expansiunii si liberalizarii sectorului financiar. Iata-l: canalizand bani de la bogati fara idei la anteprenori din economia reala fara finante dar cu idei, un sector financiar sofisticat si extins mareste productivitatea, inovatia si rata de dezvoltare a sectorului privat, procese asociate co o rata inalta de crestere economica (Rajan si Zingales 1998). Finantistilor americani le place sa arate ca aparitia unor sectoare noi si strategice (Microsoft, Google, Facebook etc) ar fi fost imposibila in alte tari pentru ca acestea nu au un sector finaciar atat de dezvoltat (Philippon si Veron). Un studiu recent arata ca tarile europene cu cele mai multe patente au si sectoarele finaciare cele mai dezvoltate (Popov si Rosenboom 2009).

Criticii acestei teze arata insa ca un sector financiar dezvoltat inseamna si volatilitate economica sporita, pentru ca dinamica speculativa a acestui sector este endemica si constanta de la criza lalelelor in secolul xvii, pana la criza post-Lehman. Raspunsul economistilor neoclasici este ca nivelul costurilor volatilitatii este neglijabil cand este comparat cu efectele pozitive agregate ale finantei asupra economiei reale (Lucas 1987).

Apararea econmistilor ortodocsi este posibila insa numai daca nu are in vedere crize catstrofice de genul Mari Crize din 1929, a actualei Mari Recesiuni sau a zecilor de crize care au devastat economia Sudului Global. Minsky (1986)  si Kindleberger (1978) au aratat ca lasata de capul ei, finanta cauzeaza cicluri economice de boom si colaps marcate doar de ineficiente sistemice indiferent de perioada istorica analizata. Mai mult, studii recente arata ca agentii economici sunt gata sa accepte economii nationale cu pana la 20 la suta mai mici -pretul reglementarii stricte a macroeconomiei-in schimbul eliminarii riscurilor de contractii macroeconomice majore (Barro 2006). Pana si divizia de cercetare a BCE a ajuns la concluzii asemanatoare, desi institutia BCE nu si-a insusit argumentul (http://www.voxeu.org/index.php?q=node/7208)

In concluzie, finanta este in aceeasi masura creativitate distructiva si destructivitate creativa. Uun sector financiar extins, sofisticat si integrat transfrontalier creste nu doar PIB-ul, dar si sansele ca acesta sa se prabuseasca pe neasteptate, cu consecinte tragice asupra contribuabililor obisnuiti.Alegerea intre o economie cu o finanta tinuta in frau si politici macro prudente si anticiclice dar cu o crestere ceva mai redusa si una cu o finanta “imperiala” dar cu un sector real stabil este in cele din urma una politica, cum este dealtfel si dezbaterea de idei din economie pe acest subiect.

Barro, R (2006), “Rare disasters and asset markets in the twentieth century.” Quarterly Journal of Economics 121: 823-66.

Kindleberger, C (1978), Manias, panics and crashes: a history of financial crises. Palgrave Macmillan.

Lucas, R (1987), Models of Business Cycles. New York: Basil Blackwell.

Philippon, T, and N Veron (2008), “Financing Europe’s fast movers.” Bruegel Policy brief 2008/01

Popov, A (2011), “Output growth and fluctuations: The role of financial openness”. ECB Working paper 1368.

Popov, A, and P Roosenboom (2009), “On the real effects of private equity investment: Evidence from new business creation”. ECB Working paper 1063.

Rajan, R, and L Zingales (1998). “Financial dependence and growth”. American Economic Review 88: 559-86. See also Alessi and Detken (2009), “Real time early warning indicators for costly asset price boom/bust cycles – a role for global liquidity”. ECB Working Paper Series 1039 and Hartmann, P, F Heider, M Lo Duca, and E Pappaioannou (2007), “The role of financial markets and innovation for productivity and growth in Europe”. ECB Occasional Paper 72.

Stiglitz, J (2000), “Capital market liberalization, economic growth and instability”. World Development 28, 1075-1086.

Zingales, L (2003). Commentary on “More on finance and growth: More finance, more growth?” The Federal Reserve Bank of St. Louis Review 85, 47-52.

Sursa: http://www.voxeu.org/index.php?q=node/7208

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: