Nesabuinta italo-spaniola?

3 Dec

Refrenul standard al presei financiare este ca Italia si Spania s-au imprumutat in prostie ca state dupa adoptarea euro. Care este insa cruda realitate? Din nefericire pentru corul ortodox, de indatorat in prostie s-a indatorat sectorul privat, in timp ce guvernele au redus datoria publica in cursul anilor 2000 si au marit-o doar dupa ce au fost lovite de criza.

Cum a ajuns Spania in faza in care gospodariile si firmele si-au marit peste masura datoriile? Principalul mecanism a fost introducerea monedei euro, care a antrenat o scadere masiva a dobanzilor, proces asupra caruia statul spaniol cedase controlul prin intrarea in zona euro. Consecinta a fost un boom investitional care a antrenat cresterea deficitului de cont curent de la o la 10 la suta. Banca centrala a Spaniei, institutie extrem de conservatoare, adevarat pilon al ortodoxiei economice in aceasta tara, a demonstrat recent ca o politica bugetara chiar mai prudenta decat cea adoptata de Spania inainte de criza (tara practic avea deficite 0) nu ar fi putut face nimic impotriva acestui proces.

Prin urmare a se slabi cu propaganda neoliberala care da vina pe stat pentru orice. Scepticii pot citi raportul integral aici.
Bank of Spain report on 2000s

In fine, daca nu ar fi fost socul exterior produs de criza capitalului financiar, nivelul datoriei publice spaniole ar fi fost printre cele mai mici din lumea dezvoltata.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: