Spre un alt fel de uniune fiscala

7 Dec

Teoretic vorbind, ideea unei uniuni fiscale in Europa este de salutat. Din pacate forma care pare a fi adoptata in actualele negocieri este complet neadecvata si nu isi merita numele. Caci ceea ce este in linia de productie pe culoarul Paris-Berlin nu este decat o institutionalizare a teoriei neoclasice care cere statuarea de reguli economice cu valoare constitutionala (deficit de maxim trei la suta, pedepsirea automata a infractorilor fiscali etc) pentru  a evacua politicul din decizia macroeconomica,  dar fara a crea bazele bugetare comune cu care termenul de uniune fiscala este asociat in genenral.

Care este alternativa? Phillip Arestis, economist keynesian (Universitatea Cambridge) propune adoptatea unui impozit pan-european, pentru un buget pan-european adevarat (nu penibilul 1 la suta din PIB-ul UE), cu posibilitatea folosirii de deficite bugetare in caz de recesiune pentru a relansa cererea.

In loc de a crea un mecanism prin care stimulul fiscal devine din masura legitima o incalcare a legii comunitare, o adevarate uniune fiscala ar avea bugetul necesar pentru interventii bazate pe principiul solidaritatii si al deplinei ocupari in Europa, continent care de trei decenii ofera un rusinos de inalt nivel al somajului de lunga durata pe care “uniunea fiscala” propusa are sanse sa il accelereze si mai tare.

Uniunea fiscala in sensul propus de Arestis ar insemna ca bugetul uniunii va putea fi mobilizat nu pentru reduceri de taxe care ne trimit la mall sa cumparam si mai multe produse de import, dezechilibrand deficitul de cont curent. Va fi un buget care va potea fi folosit pentru a relansa genul de cerere care creaza locuri de munca in Europa, prin lucrari de infrastructura, mediu si culturale  de mare anvergura care, prin salarii atractive, ar reduce somajul masiv pe care sectorul privat este incapabil in mod cosntant sa il reduca, inclusiv in tarile in care dreptul la libera concediere este deja un fapt.

Este cat se poate de clar ca problema structurala actuala a spatiului comunitar este un deficit cronic al cererii interne pe care bugetele publice nu il compenseaza decat prin institutiile statului bunastarii, bugete care nu sunt suficiente pentru a compensa incapacitatea sectorului privat de a oferi munca decenta tuturor celor care si-o doresc.

Nu ar fi vorba aici doar de a reintroduce in acest fel pe piata muncii milioanele de muncitori lasati pe drumuri de spargerea balonului de sapun numit piaza imobiliara. Este vorba si de a reda demnitate milioanelor de tineri care au crezut ca educatia este o valoare in sine si sunt acum fortati sa intre in randurile precariatului, lasati sa “aleaga” intre migratie, somaj si slujbe de supravietuire in servicii care nu cer nici o calificare.

In anii 30 New Deal-ul a dat de lucru nu doar muncitorimii industriale, ci si miilor de scriitori, pictori, dramaturgi care au transformat viata culturala in America postbelica. A fi “intelectual” in Europa actuala si a sustine actualul program macroeconomic punitiv la care este supusa “oferta de munca” este unul din marele mistere ale anilor pe care ii traim.

 

Advertisements

One Response to “Spre un alt fel de uniune fiscala”

  1. punk December 7, 2011 at 13:55 #

    Textul tau e discreditat de nostalgia autoritarista. Doamne fereste sa avem diversitate, concurenta si flexibilitate fiscala, trebuie ca impozitul national sa fie impus de la centru si culmea, banii sa se distribuie tot de la centru (probabil “dupa nevoi”). Indivizii nu sunt capabili sa-si cheltuie veniturile, ei trebuie constransi sa cumpere “infrastructura”, picturi si sculpturi comandate de partid. De dragul tarii, fireste.

    Lasand la o parte acest aspect, e clar ca propunearea actuala e prociclica. Intrebarea e cum/cine identifica criza ? Lasam “politicul” sa decida ? Oameni care sunt alesi pentru patru ani trebuie sa scrie politici macroeconomice ale caror efecte se vad in decenii ? Un politician va alege sa limiteze cheltuielile intr-un an cu excedent bugetar, si sa plateasca datoriile restante, fara sa fie constrans de vreo lege ? Sunt curios cum se implementeaza practic si democratic keynesianismul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: