Investitia in alchimie: Reforma neoliberala a sanatatii

10 Jan

Analiza apartine lui Sorin Paveliu, unui medic cunoscut pe contributors.ro pentru opiniile sale pro-guvernamentale. Daca pana si acest gen de comentator critica introducerea principiilor pietei in livrarea unui bun eminamente public, devine clar cat de extremist este liberalismul economic al actualului guvern.

“Autorii proiectului de lege, care se suprapun în mare măsură cu autorii Raportului Comisiei prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul sănătăţii publice din România, identificaseră corect soluţiile pentru îmbunătăţirea funcţionării sistemului sanitar din tara noastră: creşterea anuală a finanţării bugetare cu 1% până la atingerea unui prag de minim 6% din PIB.

Loviţi de o amnezie stimulată de şedinţe cu FMI, sub bagheta aceloraşi autori astăzi nu se mai pune problema unei creşteri a finanţării sistemului sanitar ci ni se serveşte spre dezbatere o ipoteza prin care, din unirea a doua sisteme – cel public şi cel privat – vor reieşi îngrijiri de sănătate mai multe, de mai buna calitate şi, în acelaşi timp, fără a se injecta nici un dolar american marcat FMI, vom genera şi o marja de profit suficient de mare pentru a mobiliza asiguratorii şi viitorii manageri privaţi ai spitalelor. Privatizarea a devenit un panaceu universal, o sursa de generare de resurse, ce mai încolo şi-ncoace, o pură alchimie politică.

Proiectul de lege este stufos şi doar aparent abundent în reglementari însă dezbaterea propriu-zisă se limitează la doar doua subiecte vitale pentru existenţa sistemului sanitar: privatizarea caselor judeţene de asigurări şi privatizarea spitalelor (posibilă dar recomandată ferm de Preşedintele României). Acestor doua subiecte li s-a mai adăugat, pentru coloratură, şi ipoteza posibilităţii oferirii de servicii de tip SMURD de către operatori privaţi.

Privatizarea caselor de asigurări de sănătate
– fără a detalia cum şi de ce ar putea fi benefică societăţii – că doar nimeni nu s-a plâns până în prezent de o proastă administrare din partea caselor judeţene, pare o mişcare asemănătoare concesionarii principalelor servicii publice gen furnizarea de petrol şi gaze naturale, de curent electric, de apă, adăugind aici şi privatizarea sistemului bancar. În afara monopolului crunt şi a preturilor aliniate la nivel european nu am simţit absolut nici un singur beneficiu. Totuşi, spre deosebire de aceste servicii scăpate de sub controlul statului, pentru privatizarea caselor de asigurări nu exista nici un fel de presiune. Pe surse, diverşii oficiali ai sistemului, au cultivat ideea ca aceasta privatizare este impusa de Fondul Monetar Internaţional. În scrisorile de intenţie date publicităţii nu exista însă nici un fel de astfel de menţiune. Astfel se deschide cale ipotezei unui interes privat, de grup.

Implicarea societăţilor de asigurări de sănătate în administrarea contribuţiilor obligatorii este lăsată să se înţeleagă ca va conduce la stimularea sistemului de asigurări private. Ipoteza în sine vine în coliziune cu un fapt recunoscut chiar în expunerea de motive – nivelul cheltuielilor private cu sănătate din România a depăşit cotele de avarie, reprezentând intre ” între un sfert şi o treime din totalul bugetului sanitar, ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari contribuţii directe din UE”. Menţinerea contribuţiei publice actuale la FASS şi stimularea asigurărilor private înseamnă orientarea politica spre o spoliere accentuată a populaţiei, dincolo de orice limite ale protecţiei sociale. Nu mai discutam de o politica de centru stânga ci una de extrema dreaptă, în care principalul criteriu de supravieţuire în fata bolii este disponibilitatea financiara a pacientului.

Ipotetica privatizare a spitalelor
pleacă, de asemenea, de la premise false: va permite un management mai bun dar nu exista nici măcar un singur exemplu de management prost, darămite a unui management generalizat defectuos al spitalelor, va permite accesarea de împrumuturi bancare pentru achiziţia de aparatura şi reparaţii (oare asta este soluţia dotării spitalelor din oraşele mici de provincie) fara a se indica o sursă reală şi viabilă din care se va produce rambursarea acestora, va permite flexibilizarea salariilor personalului medical – în condiţiile în care acum, datorita subfinanţării există o limita bugetară de 70% pentru salarii – impunându-se renunţarea la sporuri şi plata de ore suplimentare astfel incit o liberalizare salarială ar fi sublimă dar complet fără obiect. Un cititor atent al proiectului de lege ar putea să sesizeze dispariţia capitolului de conducere a spitalului. O astfel de dereglementare ar putea avea drept singură explicatie doar generarea posibilitatii inlocuirii actualilor manageri. Cum acestia au fost deja numiti pe criterii politice pot crede ca se deschide posibilitatea enigmaticului beneficiar al privatizarii caselor de asigurari judetene de a prelua, dupa o „negociere” cu autoritatile locale şi a managementului unui numar consistent de spitale care să-i permită incă de la început consolidarea pozitiei de oligopol şi premisele unui viitor monopol. Ceea ce nu m-a lămurit proiectul de lege este cum va fi posibila privatizarea spitalului care, în urma deciziei actualei guvernări – se găseşte în domeniul public al comunităţii locale!?

Nu merita sa discut prea mult despre posibilitatea împletirii serviciilor de tip SMURD cu cele ale ambulantelor private. M-am lămurit deja ca evocarea numelui lui Arafat, ca duşmanul cel mai aprig al privatizării, a fost inca o reuşită politica de prestigiu a preşedintelui Băsescu, care a reuşit prin doua fraze sa creeze o ţintă falsă şi un subiect de discuţie chiar cu riscul demonizării unui personaj care a reuşit chiar să facă ceva pozitiv în sănătatea din România. SMURD-ul, aşa cum este el conceput astăzi şi se dovedeşte că funcţionează – NU ESTE ŞI NICI NU TREBUIE SA FIE RENTABIL. Echipajele trebuie să fie la datorie şi să intervină când este nevoie, şi cu cât mai rar cu atât mai bine. Investiţia în aparatură, salvări şi salarii nu are ABSOLUT nimic de-a face cu profitul. Este preţul plătit de societate pentru siguranţa noastră. Cum ar putea să facă un operator privat o investiţie similară şi o amortizare a acesteia rămâne în continuare în domeniul alchimiei politice amintite.”

Advertisements

One Response to “Investitia in alchimie: Reforma neoliberala a sanatatii”

  1. punk January 11, 2012 at 21:03 #

    Neoliberala pe naiba. Finantarea ramane comunista, de la toti un impozit procentual, la toti acelasi servicii. Legea in sine nu privatizeaza nici un spital, doar permite accesul spitalelor private in conditii nediscriminatorii la finantare. Deci daca se va privatiza vre-un spital din cele ale ministerului va exista un nou act normativ. Municipatilitatile care vor sa-si pastreze spitalele pline de gandaci n-au decat – democratie nenica. Bani sa aiba sa si le tina cand nici o casa privata nu le va deconta jaful.

    In ce-l priveste pe nea Caisa, fost director al CNAS, director in Colegiului Medicilor si parlamentar membru in Comisia de Sanatate, da-mi voie sa ma indoiesc de obiectivitatea lui, nu de alta dar e exact unul dintre oamenii responsabili de genocid. DA, toata lumea se plange de proasta administrare a caselor judetene si de felul cum directioneaa bani pe criterii politice. Culmea, ei ne dau lectii despre oligopol, dupa ce au avut monopol absolut asupra impozitului meu timp de decenii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: