Economia de turma

Marsul lung al BCE

Spuneam mai devreme ca BCE nu face deloc presiuni sa intervina masiv pe piata spre a tine titlurile de stat din Italia si Spania sub un prag declarat care sa fie sustenabil (5 la suta). Pe fondul declaratiilor patetice si catastrofiste facute de presa si elite politice, o astfel de pozitie pare de neinteles.

Jacob Funk Kirkegaard de la Institutul Paterson avanseza o ipoteza interesanta: BCE este in aceeasi masura un actor tehnocratic si unul politic care foloseste dinamica pietelor financiare pentru strange cu usa democratiile europene pentru a redesena institutiile economiei europene in directia dorita. Ce vrea sa spuna omul?

1. Spre deosebire de Fed, BCE nu actiioneaza intr-o uniune monetara bazata pe o uniune fiscala, dar vrea acest lucru.
2. BCE mai vrea masuri de liberalizare a pietei muncii si alte refrme structurale care sunt greu de facut din cauza procesului democratic.
3. BCE vrea o politica fiscala conservatoare ad infinitum.

José Manuel González-Páramo, membru in consiliul executiv al BCE zicea urmatoarele pe 4 noiembrie

“The eurozone needs to establish institutional arrangements which provide credible incentives for sound fiscal and macroeconomic policies in a monetary union….First, to ensure fiscal discipline, all planned deficits of more than 3% of GDP and those in excess of a country’s medium term objective would need to be approved by all Eurozone governments. Second, past fiscal slippages would be automatically corrected in upcoming budgets without any room for discretion via the introduction of constitutional rules similar to the German “debt brake.” Third, all Member States would also agree to implement fines and sanctions in a quasi-automatic mode.”
Cum se pot realiza aceste preferinte?”

Cum poate obtine BCE aceste efecte? Intervenind pe piata de bonduri numai daca lucrurile o iau de tot razna (prabusirea zonei euro) si lasand “pietele” sa punsa democratia sub presiune pana la adoptarea agendei dorite de BCE. Nu reuseste Rajoy sa introduca concedierea la liber in Spania? Lasam pietele sa duca dobanzile cerute de piete pe titlurile spaniole la 10 la suta. Testul acestei strategii este Franta, tara care cere cel mai insistent interventia BCE, si ale carei titluri de stat sunt sub presune, BCE neintervenind. Kirkegaard (sic) merita citat integral:

“Its philosophy is that you never offer your opponent certainty (by pre-committing to buy all Italian debt at 5% yields, for example). Rather, you constantly seek the dislocation of your opponent’s mind until this dislocation (10-year interest rates above 6-7%) renders the delivery of a decisive blow practicable.

Pe scurt, scoaterea definitiva a unei parti vaste a politicii economice de sub autoritatea democratiei reprezentative.

Sursa: http://www.voxeu.org/index.php?q=node/7370

FMI a vrut o austeritate mai dura decat regimul Ceausescu in anii 80?

O declaratie socanta care marita elaborata facuta de Annely Ute Gabanyi, fosta analista la Radio Europa Libera si o obisnuita a GDS in anii 90, despre sursele austeritatii ceausiste. Teza e ca FMI a jucat activ in razboiul rece folosind criza datoriilor din 1982 ca pretext pentru a mobiliza populatia impotriva regimului in urma unor masuri de austeritate cerute in schimbul reesalonarii datoriei.Daca va fi fundamental riguros in surse robuste, studiul doamnei Gabanyi are sansele sa duca la o reinterpretare serioasa a studiilor istorice despre cauzele represiunii economice duse de regimul neo-stalinist in anii 80.

Ramane insa faptul ca Ceausescu a distribuit foarte inegal costurile austeritatii, continuand investitii gigant foarte energofage in timp ce reducea brutal consumul.

Sursa: http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/fmi-a-vrut-sa-i-saraceasca-pe-romani-inainte-de-89-pentru-a-i-scoate-in-strada-245463-pagina1.html#top_articol

“Vreţi să spuneţi că FMI a putut să oblige regimul Ceauşescu să-şi achite datoriile înainte ca ele să fi devenit scadente?

A.U.G.: Nu este vorba de scadenţa datoriilor. După criza polonă din 1980, statul est-european cu imense datorii la băncile occidentale, acestea au devenit foarte nervoase, întrebându-se dacă statele comuniste din estul Europei vor fi capabile să-şi achite datoriile contractate în decursul anilor 1970. În 1981, România avea o datorie de 11,8 miliarde dolari, dar de exemplu aceeaşi datorie o avea şi Ungaria, numai că, din cauză că această ţară avea doar jumătate din populaţia României, datoria per capita a Ungariei era dublă faţă de cea a României. Cu toate acestea, scria atunci un analist al Deutsche Bank, Ungaria a fost salvată de băncile străine occidentale, în vreme ce România a fost nevoită să-şi achite datoriile până la ultimul ban.

De ce?

A.U.G.: Este ştiut că şi deciziile de natură economică sunt în esenţă politice. În locul unei aprecieri proprii, vă prezint răspunsul dat de un oficial american ziaristei austro-americane Susanne Brand­stätter, în filmul ei „Şah Mat. Strategia unei revoluţii”: „Am vrut să forţăm România să facă reforme, care în cele din urmă ar fi scos populaţia în stradă, sau să plătească datoriile, fapt care, în cele din urmă, tot ar fi scos populaţia în stradă”.

Vreţi să spuneţi că FMI, prin faptul că a obligat România să-şi plătească datoriile, a forţat de fapt izbucnirea revoluţiei?

A.U.G.: Neîndoielnic, politica de austeritate la care a fost supusă populaţia României în anii 1980 a fost printre  factorii decisivi care au dus oamenii la disperare şi, în final, la revoltă.
[…]
<strong>Din studiile efectuate la vremea aceea la Institutul de Cercetare al Europei Libere, studii care se pot consulta la arhiva Universităţii Central Europene de la Budapesta, reiese clar că planul propus de către FMI pentru plata datoriilor României prevedea măsuri de austeritate atât de drastice încât a fost refuzat de conducerea de atunci a României, fiind înlocuit cu un program propriu care, deşi mai puţin sever decât cel preconizat de FMI, a fost responsabil pentru sărăcia şi lipsurile pe care le-au îndurat oamenii până în 1989</strong>”.

Confruntata cu reactii sceptice cercetatoarea raspunde pe http://semanticu.wordpress.com/2011/11/22/legaturi-periculoase-7/

“1. De ce, daca toate tarile comuniste au avut aceasta problema, nu au fost obligate sa-si plateasca datoriile contractate in valuta, ci numai Romania?
2. Poate pentru ca Romania a fost prima tara comunista care in 1972 a devenit membra a FMI, organizatie aspru criticata la vremea aceea de Uniunea Sovietica si celelalte tari comuniste?
3. Programul de austeritate propus de FMI Romaniei nu a fost mai bland, ci mai dur decat cel in final adoptat de conducerea Romaniei, si acela insuportabil, dupa bine stiu cei care au trait atunci in Romania. In ceeace ma priveste, eram persona non grata in Romania pe vremea lui Ceausescu…
4. Analiza bancherului de care am pomenit nu a fost facuta post factum, ci in anii 1980 si l-am citat in studiul meu despre replata datoriei romaniei pe care l-am publicat in numarul din octombrie 1989 al revistei Südosteuropa.”

Din nou despre inegalitate

Prin privatizare si austeritate spre viitor privim

Va mai amintiti de elogiile aduse privatizarii sistemului bancar romanesc? Vor veni banci straine, cu adevarat capitaliste, care vor prelua bancile statului roman cel rau si corupt. Vor aduce expertiza, vor aduce capital, vor aduce garantia bancilor mama.

Iata o veste interesanta: Azi Standard and Poors noteeza titlurile la stat ale Romaniei la categoria “junk.” Motivul principal? Sectorul nostru bancar are o felie prea mare in proprietatea unor banci grecesti si austriece. Oops, deci privatizarea cu banci straine este o curea de transmisie spre economiiile lor de bastina, asupra carora statul roman nu are nici un control. Uite ce frumos zice agentia:

“Foreign institutions own 85 per cent of total banking sector assets. Austrian banks dominate, holding around 40 per cent of total market share, while Greek banks’ subsidiaries account for 24 per cent of capital and 14 per cent of the assets of the banking sector. These subsidiaries are autonomous from their parents, which we believe will likely limit spillover effects if confidence in the Greek banking sector weakens further. In our view, however, there is a risk that if foreign parent banks run into difficulties they may significantly reduce cross-border exposure to their subsidiaries, thereby reducing credit activity.”

Ce ne mai spune S&P? Ca retrogradarea datoriei Romaniei este si rezultatul unei schimbari de metodologie. Schimbarea spune ca daca o tara are mai mult de jumatate din datorie emisa in alte moneda decat a sa, trebuie facuta automat o retrogradare. Romania avand 60 la suta din datorie in euro, deci regula se aplica. Asa, peste noapte, ca doar S&P nu este supusa oricum nici unui control.

Pai nu era vorba ca ne-a laudat FMI-ul pentru austeritatea-model? Ca nu avem datorie mare, ca occidentalii cei putreziti de statul bunastarii? Nu pare a impresiona prea mult. Sperante a mai bine? Da, prin mai multa austeritate.

“Conversely, if the government continues to push through with structural measures to improve competitiveness and potential growth, while building a sustained track record of fiscal prudence, we could raise the ratings.”

Graficul dezastrului bancar european

E din raportul OECD de ieri. Se vede clar cum gestiunea geniala a crizei de catre Germania si Franta a marit dramatic costul cu care banci-pilon din aceste state s-au imprumutat in 2011.

 

 

Topirea monedei euro si multinationalele

Ce se intampla cu multinationalele daca se sparge euro?
Principalul efect al spargerii uniunii monetare este ca fiecare fost stat membru va vrea sa introduca o moneda devalorizata pentru a mai taia din datorii si a vinde mai ieftin la extern. Pentru multinationale asta va insemna o intrare la apa a pietelor de desfacere, pentru ca importurile din tarile care devalorizeaza devin brusc mai scumpe.

Pentru a-si reduce pierderile, aceste firme isi vor plasa conturile in monede-refugiu (dolari, franci elvetieni, etc) sau, daca sunt destul de mari, vor urma exemplul dat de Siemens care si-a stabilit propria banca pentru a face depozite la BCE.

Nu toate multinationalele vor fi afectate la fel. Cele cu piete mari in China, Brazilia, SUA, Golf (Daimler, Airbus, VW) vor fi mult mai putin afectate decat cele care depind de piata europeana.

Cand capitalul financiar nu crede in piata libera

Un sondaj facut de Aksia, firma de consultanta financiara, scoate la iveala in premiera asteptarile fondurilor hedge,  institutii financiare pana de curand nereglementate de stat. De facto, aceste fonduri manipuleaza in totala discretie o mare parte din banii miliardarilor de pretudindeni care se cam stiu la finante. Sunt institutii secretomane, care discuta doar cu clientii lor, asa ca studiul este o raritate. Care sunt principalele puncte de consens?

1. Banca centrala Europeana si Fed-ul ar trebui sa dea drumul la tiparnita de bani.

2. Nu exista risc de inflatie (zisa si eutanasia rentierului) anul viitor in America.

Ambele asteptari sunt contrare logicii anti-interventioniste atribuite de state “pietelor.” Vorba cuiva, in transee nu gasesti niciodata libertarieni.

Provocare din Argentina

Dupa dezastrul macroeconomic din 2002 Argentina a ales calea heterodoxa si confruntarea cu “pietele. A ajuns infernul in Argentina? Nici vorba. Tara creste “in draci” si pe baze sociale mai echitabile ca oricand. Dovada vine de la FMI.

Evident ca orice comparatie cu criza europeana trebuie facuta cu circumspectie.

 

 

Calea heterodoxa?
“Growth and jobs first, holding down the currency, investing in anti-poverty drives, paying off the IMF and refusing to settle with ‘vulture creditors’.”
Mai mult aici

Favela Rising (documentar integral)

Dar mai ales aici
argentina-success-2011-10

Criza si extremism

In ultimele doua saptamani cativa oficiali europeni au iesit din costumul stilistic gri pentru a declara ca daca se topeste euro se topeste UE si ne paste razboiul, fara a elabora asupra legaturilor cauzale enuntate. Prabusirea euro ar avea consecinte serioase pe termen scurt dar economia reala a Europei e atat de integrata incat e greu de crezut ca, sa zicem, VW isi va produce toate componentele in Germania, taindu-si lantul de aprovizionare din celelalte tari UE.

Razboi civil, avand extrema dreapta ca motor? Pana acum tari care au suferit o reducere brutala a nivelului de trai in urma austeritatii (Letonia, Romania) mentin la putere partide de centru dreapta. Extrema dreapta maghiara a avut un success extraordinar si a radicalizat FIDESZ, dar Ungaria este mai degraba exceptia intr-un peisaj european destul de benign.

Insa cetatenii estului european au tacut malc dupa ce au suferit trei decenii de “ajustare structurala” dupa ce au fost fortati sa astepte putina solidartitate, dupa ce au traversat primii ani de dupa 1989 fara institutii robuste de mobilizare impotriva nedreptatii sociale. Daca Germania sau Franta vor pierde 18 la suta din PIB si aproape jumatate din venituri, cum a facut Letonia, vor fi cetetenii lor la fel de cuminti ca letonii sau romanii?